Pe scurt, instanta constitutionala a afirmat ca rolul procurorului nu este acela de a se alatura unei parti din proces, ci acela de garant general al drepturilor si libertatilor cetatenilor si al ordinii juridice. In consecinta, chiar daca partea civila nu doreste sa atace o hotarare judecatoreasca penala, raport de latura civila a cauzei, parchetul ar trebui sa poata declansa o astfel de cale de atac.

Un scurt post scriptum. Decizia mi se pare absolut hilara. Dupa ce ca ignora cu desavarsire principiul disponibilitatii dreptului civil, mai si afirma ca procurorii nu sunt parte intr-un proces penal, pe care ei l-au declansat prin rechizitoriu. Mai ramanea sa ni se spuna ca procurorii pot face si cererea de constituirea de parte civila...

Exceptia admisa se refera la prevederile art.4 alin.(3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.159/1999 privind infiintarea Companiei Nationale "Loteria Romana" - S.A., publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.515 din 25 octombrie 1999, aprobata prin Legea nr.288/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.303 din 8 iunie 2001, dispozitii care prevad ca „Celelalte bunuri aflate in administrarea Regiei Autonome "Loteria Nationala" trec in proprietatea Loteriei Romane la data inmatricularii acesteia la oficiul registrului comertului”.

Pe buna dreptate, instanta constitutionala a considerat ca aceasta norma care trece in patrimoniul loteriei bunuri aflate doar in administrarea sa si care se afla poate in proprietate privata constituie o norma care nu are nimic comun cu principiile respectarii dreptului de proprietate.

Exceptia respinsa prin aceeasi decizie se refera la prevederea legii cadastrului care nu impune inscrierea in cartea funciara a titlurilor obtinute prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotarare judecatoreasca. Exceptia a fost respins pe motiv ca aceste trei modalitati sunt insotite de o forma de publicitate a efectelor lor - publicarea in Monitorul Oficial sau opozabilitatea hotararii judecatoresti - astfel incat nu mai este nevoie de realizarea unei alte forme de publicitate a titlului.

Astfel, masura confiscarii vehiculelor cu tractiune animala in cazul incalcarii unor reguli privind circulatia pe drumurile publice este excesiva, fiind intr-o vadita disproportie cu scopul urmarit de legiuitor la instituirea acesteia. De asemenea, aceasta masura aduce atingere insasi existentei dreptului de proprietate, intrucat determina o privare a proprietarului de bunul sau, legal dobandit, ceea ce este in contradictie si cu dispozitiile art.44 alin.(8) din Constitutie, potrivit caruia “Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma”. Curtea retine in acest sens ca scopul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.195/2002, astfel cum este acesta circumstantiat inca din primul articol al ordonantei, poate fi atins prin utilizarea altor mijloace, care sa nu puna in discutie existenta unor drepturi sau libertati. De exemplu, sanctiunea contraventionala a amenzii poate fi individualizata prin utilizarea criteriilor prevazute de art.21 alin.(3) din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, potrivit caruia „sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal”, astfel incat sa asigure respectarea regulilor privind circulatia pe drumurile publice si de catre proprietarii sau detinatorii de vehicule cu tractiune animala.

În ciuda creşterii semnificative a numărului de excepţii de constituţionalitate cu care Curtea Constituţională a fost sesizată în ultimii doi ani (spre exemplificare, 2458 de excepţii în 2006 faţă de 432 în anul 2001), durata medie a soluţionării acestor cauze este de 113 zile în anul 2006, respectiv 118 zile în anul 2007.

Această durată se calculează de la data înregistrării pe rolul Curţii Constituţionale a încheierii de sesizare şi până la data trimiterii deciziei spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I. Potrivit legii, în acest interval se îndeplinesc procedurile specifice contenciosului constituţional: solicitarea punctului de vedere al preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, al Guvernului şi al Avocatului Poporului, întocmirea raportului de către judecătorul-raportor în baza actelor dosarului şi a punctelor de vedere primite, procedurile de citare şi de judecată în şedinţă publică, pronunţarea şi apoi redactarea deciziei Curţii Constituţionale.

În această durată nu intră etapa procedurală prealabilă sesizării Curţii Constituţionale, respectiv intervalul dintre data suspendării cauzei pe rolul instanţei de judecată, prin încheierea de sesizare a Curţii, şi data efectivă a trimiterii încheierii de sesizare împreună cu dosarul cauzei la Curtea Constituţională (şi desigur, nici durata necesară publicării deciziei după transmiterea acesteia la Monitorul Oficial). Or, în conformitate cu dispoziţiile legii, pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă, fără a exista însă dispoziţii exprese cu privire la termenul de înaintare a dosarului la Curtea Constituţională de către instanţa de judecată, astfel încât operativitatea sesizării Curţii Constituţionale depinde de instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

Subliniem însă că în cei 15 ani de existenţă a Curţii Constituţionale nu a existat nicio situaţie în care soluţionarea unei cauze să ajungă să depăşească termenul de un an!

Referirile critice ale fostului ministru al justiţiei, doamna Monica Macovei, privitoare la durata procedurii în faţa Curţii Constituţionale, dând ca exemplu cauza Ion Dumitru (în emisiunea 100% difuzată de postul Realitatea TV în data de 27 iunie 2007), nu au o susţinere faptică, întrucât dosarul (evocat ca atare de către doamna Macovei) a fost înregistrat la Curtea Constituţională la data de 21 martie 2005, a fost soluţionat în şedinţa din 28 iunie 2005, iar decizia a fost transmisă spre publicare în data de 20 iulie 2005.

Curtea Constituţională regretă faptul că unele dintre informaţiile transmise Comisiei Europene nu corespund realităţii, ceea ce este de natură să distorsioneze evaluările întocmite de experţii europeni.

Pe această cale, Curtea îşi exprimă întreaga disponibilitate de a furniza toate informaţiile necesare prezentării obiective şi corecte a activităţii sale în vederea întocmirii viitorului raport al Comisiei Europene. De asemenea, Curtea va continua să acţioneze pentru promovarea unei mai bune administrări a justiţiei constituţionale, inclusiv prin reducerea duratei de soluţionare a excepţiilor cu care este învestită, pornind de la ideea că ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate reprezintă un drept fundamental, a cărui apărare este specifică unui stat de drept.

Prevederea declarata ca fiind neconstitutionala dispunea ca judecarea litigiilor de contencios administrativ se realizeaza fara participarea procurorului. Instanta constitutionala a considerat ca aceste dispozitii contravin art. 131 alin. 1 din Constitutie care consacra rolul Ministerului Public de aparare a intereselor generale ale societatii, care nu se poate realiza daca procurorilor le este interzisa participarea la acele litigii in care este implicat statul.

In urma deliberarii, Curtea a decis ca Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.104/2006 pentru modificarea alin.(3) al art.190 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, precum si ordonanta de urgenta, cu modificarile si completarile adoptate de Camera Deputatilor, sunt neconstitutionale.

Mentinandu-si jurisprudenta, Curtea Constitutionala a constatat ca au fost incalcate prevederile art.115 alin.(4) din Legea fundamentala, care permit Guvernului sa emita ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora. Totodata, s-a constatat ca au fost incalcate prevederile constitutionale referitoare la procedura de adoptare a legii.

Prin decizia sa, Curtea nu a constatat neconstitutionalitatea continutului reglementarilor introduse in cuprinsul ordonantei prin legea sus-mentionata, retinand in exclusivitate considerente de ordin procedural.

Instanta constitutionala a considerat ca obligativitatea depunerii contestatiei contra unui proces-verbal de contraventie la serviciul politiei rutiere in a carui raza a fost savarsita fapta creeaza un impediment nejustificat in calea accesului la justitie, intrucat interpune o autoritate administrativa intre instanta de judecata si petent.

Textul integral, în format pdf.