Prin hotararea Iambur c. Romania din 24 iunie 2008, CEDO constata, din nou, ca autoritati ale statului au musamalizat agresiuni asupra persoanelor aflate in detentie.
In fapt, reclamantul a fost implicat intr-un inccident violent, dupa care a fost dus la politie. Acesta sustine ca acolo a fost batut de trei agenti de politie. Ulterior, a fost dus la un spital, unde s-au constatat mai multe leziuni grave asupra sa. Procedura penala deschisa impotriva politistilor s-a finalizat cu neinceperea urmaririi penale, pe motiv ca leziunile ar fi provenit din incidentul anterior retinerii sale.
Aceasta teza a fost usor demontata de catre Curte, care a observat ca, in raportul realizat la momentul retinerii, urmele de violenta pe care le prezenta reclamantul erau mult mai putine decat cele constate ulterior, la controlul medical realizat in spital. Subliniind importanta realizarii unui raport medical complet la momentul retinerii unei persoane, atunci cand aceasta prezinta urma de violenta, Curtea a constatat ca autoritatile romane nu au reusit sa ofere o explicatie rezonabila a originii leziunilor aparute ulterior. De aceea, Curtea a constatat ca recamantul a fost victima unei violari a art. 3 din Conventie.
De asemenea, tinand cont de faptul ca autoritatile au refuzat vreme de un an sa ii puna la dispozitie recamantului o hotarare judecatoreasca, pe care acesta trebuia sa o expedieze Grefei CEDO, Curtea a constatat ca Romania a incalcal si dreptul reclamantului de a se plange in fata Curtii, garantat prin prevederile art. 34 din Conventie.
